Tara minunilor este un roman devastator de amuzant si de trist, in acelasi timp, o poveste punk, un superb exemplu de nebunie argotica, fara filosofii abisale, doar ca un larg zambet ironic pe buze.
Scriitorul - un fost punkist - reda, prin ochii de copil ai lui Attila, realitatea anului 1977 dintr-un orasel italian de provincie, intr-o fictiune foarte bine construita si depusa intre copertile unei realitati urate, triste, comerciale si totusi foarte pudice, in ciuda limbajului provocator si agresiv !.
Nu exista jumatati de masura.
De aici, unde nu exista idealuri inalte si altruiste, Attila si Zazzi, - aruncati de destin in mijlocul unei societati cuminti, inchisi intr-un spatiu carceral in parte impus, cu regulile, termenii, cuvintele si personajele sale, - nu pot iesi decat fortand limitele sociale, renuntand la vis sau murind, precum Alice.
Singurul care mai dezgheata atmosfera in acest oras ce le provoaca sila este Zazzi, un punkist nazist autoproclamat, colegul de liceu al lui Attila.
Cei doi pusti pe care o sa-i cunoasteti, Attila si Zazzi isi traiesc vietile lor normale, intr-un orasel cat se poate de normal.
Eroii din \'Tara minunilor\' isi doresc evadarea din anonimat, incearcand sa scape de plictisul oraselului unde nu se intampla nimic, de mediocritate, de ratare chiar, prin orice mijloace.
Tara minunilor este un roman devastator de amuzant si de trist, in acelasi timp, o poveste punk, un superb exemplu de nebunie argotica, fara filosofii abisale, doar ca un larg zambet ironic pe buze
