Desi Tara Oasului si Tara Maramuresului sunt „tari” vecine, spiritualitatea si cultura lor este total diferita si ca atare, specifica: in port, limba, cultura, obiceiuri, fire, nu se compara, nu stau pe aceeasi treapta, desi le desparte doar un lant de munti, cumpana apelor.
De la 1054 cand intrand in sfera influentei bizantine am cazut in intunericul slav (Xenopol) si pana la 1700 cand ne-am regasit din nou albia latin-romana parasita, pierduta, dar nu uitata!.
Totusi au avut si au ceva comun, credinta manifestata prin bisericile de lemn si afirmatia: „noi sam ortodocsi, da cu Papa!”, care a umplut secolele golului schismatic, din secolul al IX-lea, cand prin presiunea bulgara ne-am pierdut albia daco-romana a latinitatii in grai si credinta.
Desi Tara Oasului si Tara Maramuresului sunt „tari” vecine, spiritualitatea si cultura lor este total diferita si ca atare, specifica: in port, limba, cultura, obiceiuri, fire, nu se compara, nu stau pe aceeasi treapta, desi le desparte doar un lant de munti, cumpana apelor
