Deși vedem în ultima vreme tați care plimbă căruciorul sau care nu se jenează să schimbe scutecele bebelușului rolul patern este confundat în continuare cu cel al "părintelui de duminică" – tatăl își vede mai departe de jobul său și de hobbyurile sale și uneori își răsfață la final de săptămână copilul cu niște cadouri menite să-i suplinească lipsa. În călătoria de probă: perioada tatălui 7‑12 luni În doi cu Tata Eu și tu Reguli noi — jocul cu Tata O caracteristică a rolului de tată. În siguranța portului maritim: perioada mamei 0‑6 luni Dragostea maternă O perioadă importantă ieșită din comun Bunica nu este chiar bunica Când bebelușul plânge Nutriția Împărțirea sarcinilor — Tata schimbă sau nu schimbă scutece? 5.
Despre mașini și autonomie Bebelușul Carl și unchiul său O mașină se deplasează „singură"
Proiectul „tata": un plan în trei etape 4.
Descoperirile științei cu privire la bebeluși și părinți Cercetarea din domeniul neonatologiei Despre dezvoltarea limbajului Atașamentul și ierarhia Cine este mama? Cine este tata? Partea a doua: Principala atribuție a tatălui 3.
Introducere Copilăria timpurie Primul an de viață Tatăl și societatea 2.
De asemenea predă la Universitatea din Viena un curs despre tulburările de alimentație în copilăria mică Cuprins Prefață Partea întâi: Principalele legături 1.
Josephine Schwarz-Gerö este specialistă în psihosomatica sugarilor și lucrează în calitate de medic neonatolog la Clinica de Copii Glanzing din Viena.
Doar așa cei doi părinți vor putea rezolva într-un mod echilibrat problemele micii copilării – de la cele referitoare la somn și hărnire până la dificultățile privind impunerea unor limite sau rezolvarea unor conflicte.
La rândul ei mama este sfătuită să aibă mai multă încredere în intuiția și strategiile tatălui chiar dacă lucrurile se vor desfășura altfel decât s-ar aștepta ea.
Concret tatăl va trebui să fie dispus să se joace mai des cu cel mic să se lase în voia planurilor sale și să-l încurajeze să ia decizii în mod autonom.
Prezența tatălui este deci absolut necesară pentru a aduce copilului bucuria descoperirii și autonomia de care are nevoie în primii ani de viață.
Plecând de la cercetările de ultimă oră din psihologia dezvoltării dar și de la o bogată cazuistică cartea arată că mama este "portul" care oferă protecție și adăpost în fața furtunilor vieții pe când tatăl asigură explorarea în largul mării curiozitatea și dorința de a influența mersul lucrurilor. Însă chiar dacă prima legătură a unui copil nou-venit pe lume este cea avută cu figura maternă tatăl este un motor de dezvoltare la fel de important în primii ani de viață.
Deși vedem în ultima vreme tați care plimbă căruciorul sau care nu se jenează să schimbe scutecele bebelușului rolul patern este confundat în continuare cu cel al "părintelui de duminică" – tatăl își vede mai departe de jobul său și de hobbyurile sale și uneori își răsfață la final de săptămână copilul cu niște cadouri menite să-i suplinească lipsa
