Teatru VI - Eugene Ionesco Traducere si note de Vlad Russo si Vlad Zografi „Mi-am dat eu insumi seama de sfarsitul cuvantului in teatru, si inca de multa vreme folosesc obiecte: scaune, cesti, ciuperci, mobile etc.
Sper ca asa se va intampla.“ (EUGÈNE IONESCO).
Sau se va incerca sa mi se descifreze piesa ca pe un document al unui timp revolut.
In acel moment, nu se va mai intelege ce am vrut sa spun.
Este foarte posibil ca Rinocerii sa devina de neinteles – sper – intr-o lume in care toti oamenii vor fi lucizi, vor avea o personalitate libera, o autonomie de gandire, fara sa fie despartiti unii de altii.
Tot ce s-a inteles pana la urma a fost faptul ca Gustave Le Bon descrisese cu mult inainte fenomenul de isterie a multimii. In Rinocerii, am incercat sa arat cum devine cu putinta delirul colectiv, orbirea colectiva, si cum un anume adevar poate fi salvat, mentinut intact, intr-o constiinta individuala.
Cred ca piesa cea mai tacuta pe care am scris-o este Noul locatar, in care doar obiectele mai fac cate ceva, precum mesele pentru spiritism care s-ar misca, ascultand de ultima proiectie a energiei nervoase extraconstiente.
Teatru VI - Eugene Ionesco Traducere si note de Vlad Russo si Vlad Zografi „Mi-am dat eu insumi seama de sfarsitul cuvantului in teatru, si inca de multa vreme folosesc obiecte: scaune, cesti, ciuperci, mobile etc
