Dupa o copilarie cu multe hopuri si complicatii (inclusiv medicale), Teo incepe sa inteleaga, treptat, ca nu e ca ceilalti.
Un umor nebun - de limbaj, situatii, personaje - care devine adevaratul sistem de intelegere a realului si a irealitatii lui." Simona Sora.
O forma fulguranta, as zice, rezultata din fiecare furtuna in ochiul careia personajul principal, o fata (nu chiar) ca toate, isi pastreaza umorul.
Forma acestui roman vizionar, zguduitor si dens - un fel de interstitiu intre viata si moarte -, care se leaga subteran nu doar de proza constiintei, ci si de poezia vie (trecuta, adica, prin aceeasi constiinta alerta), este de-a dreptul incandescenta. "Daca exista (si daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti) un tesut literar viu care iriga - prin capilare, artere, vene de cuvinte - viata literaturii, din limbaje concurente si reprezentari inedite, din senzatii si idei noi, maturand incremenirea oficiala si dand forma traitului aici si acum, cel de-al doilea roman al Ralucai Nagy, Teo de la 16 la 18, acolo ne transporta.
Minte spectrala, culturala si spirituala, preschimbari tulburatoare, aventuri si descoperiri finale frapante, astea sunt "ingredienteleA" unui roman extra-ordinar.
Cu fiecare oras/tara/continent, cu fiecare experienta, lucrurile se accelereaza si o iau razna, atat pe plan personal - iubiri, abuzuri, casatorie, suferinta, supravietuire -, cat si profesional.
Pleaca la studii din Regali in Mirodeni, apoi le continua la Cartonati si, de acolo, calatoreste (aproape) incontinuu, de la SFarsiti la Imperali and more.
Dupa o copilarie cu multe hopuri si complicatii (inclusiv medicale), Teo incepe sa inteleaga, treptat, ca nu e ca ceilalti
