Trecut in 1988 in randul sfintilor, episcopul-ascet Teofan Zavoratul (1815-1894) a fost o personalitate duhovniceasca si teologica unica.
Blocat disperat intr-o celebrare a materialitatii opace si basculand intre o tehnologie tot mai abstracta si o carnalitate tot mai obsedanta, el are sansa de a avea aici o veritabila busola in calatoria duhovniceasca spre locul inimii si viata Duhului..
Lectura ei poate oferi contrapunctul necesar derutei omului contemporan.
Admirabil restituita de regretatul Tomas Spidlik in monografia capitala pe care i-a consacrat-o, tradusa in romaneste in volumul de fata, gandirea duhovniceasca a Sfantului Teofan ofera repere esentiale pentru toti cei ce vor sa inteleaga viziunea despre om a Ortodoxiei.
Depasind schematismele reductioniste ale rationalismului si psihologismului, moralismului si sentimentalismului, gandirea duhovniceasca a episcopului-ascet din Visen poate fi inteleasa drept o fascinanta fenomenologie ascetico-mistica a inimii si duhului, cu o initiere in insasi Inima traditiei ortodoxe.
In peisajul Ortodoxiei moderne Sfantul Teofan este prin excelenta teologul inimii.
Opera sa imensa - traduceri filocalice si patristice, comentarii biblice si minunate scrisori si cateva tratate morale - a jucat un rol decisiv in innoirea in duh patristic a Bisericii Ruse in veacul XIX.
Trecut in 1988 in randul sfintilor, episcopul-ascet Teofan Zavoratul (1815-1894) a fost o personalitate duhovniceasca si teologica unica
