Opere complete 13In paginile acestui volum al parintelui Dumitru Staniloae, un accent aparte primeste ideea ca, pentru Ortodoxie, un suflet omenesc este implinit, e liber, daca isi obtine conditia in care sa traiasca unirea (nu identificarea) cu Dumnezeu.
In primul stadiu, se cauta eliberarea de....
Intrucat Dumnezeu este iubire eterna a Persoanelor distincte este posibila comuniunea omului cu Dumnezeu si indumnezeirea omului prin har, fara absorbirea omului in Dumnezeu.
In configurarea inaintarii sufletului in relatia cu Dumnezeu, parintele Staniloae urmeaza modelul areopagitic al succesiunii a trei faze: purificarea, iluminarea si desavarsirea.
Insa potrivit credintei crestine Dumnezeul adevarat este comunitate treimica de Persoane divine, de aceeasi fiinta, eterne, distincte, libere, egale si unite intre Ele.
Ideea topirii personalitatii omenesti in Dumnezeu este posibila numai in cazul unei divinitati impersonale din unele religii panteiste.
Strabatand un asemenea drum, ajunge sa iasa din sine, sa se inalte mai presus de el insusi, prin lucrarea Duhului Sfant.
Parintele Staniloae apropie nuantari specific crestine tezei dupa care, in relatia omului cu Dumnezeu, este exclusa ideea de contopire, deoarece omul ramane permanent partener distinct in dialogul sau cu Dumnezeu.
Sufletul omenesc devine treptat un vas tot mai primitor al harului dumnezeiesc.
Orice aparenta culme atinsa la un moment dat e punct de pornire catre altele, mai inalte,ale unor momente ulterioare.
Un relief deosebit primeste in scrisul parintelui Staniloae gandul patristic potrivit caruia itinerariul acesta nu cunoaste epilog.
Caile ortodoxe ale eliberarii de patimi si ale induhovnicirii, urmaresc, asadar, aceasta desavarsire sau asemanare cu Dumnezeu a celui ce se nevoieste, adica a celui ce este luptator si rugator, pentru a dobandi iubirea smerita si milostiva a lui Hristos si asemanarea cu El.
Finalitatea intregului parcurs spiritual este asadar amintita unire cu Dumnezeu, mijlocita de Iisus Hristos, Dumnezeu- Omul.
A face din iubire nucleu al vietii launtrice (cu unele rasfrangeri in viata exterioara) aduce cu sine o amplificare sau o intensificare a puterii sufletesti, cu ajutorul harului sfintitor si indumnezeitor. 453).
Dupa insusire, e izvorul credintei, abis al indelungii-rabdari, ocean al smereniei” (p.
Iar dupa lucrarea ei, e o betie a sufletului.
Cu privire la acest punct, gandurile parintelui Staniloae se intalnesc cu cele ale Sfantului Ioan Scararul: „Iubirea este, dupa calitatea ei, asemanare cu Dumnezeu, pe cat e cu putinta muritorilor.
Acestea sunt stadii premergatoare unirii (treptei asemanarii cu Dumnezeu) apogeului definit de cunoastere si de iubire al urcusului duhovnicesc.
Anume, spre purificare de patimi si spre iluminare (treapta a contemplatiei, a vederii in profunzimi ale naturalului si ale spiritualului).
Se cere din partea lui o stradanie Ascetica mult intinsa in timp.
E de natura mistica.
Desavarsirea ei este dar dumnezeiesc, ceea ce nu inseamna insa ca omul va ramane in pasivitate.
Unirea despre care este vorba se pastreaza astfel acoperita de taina, dovedindu-se a fi de nestrabatut cu mijloace ale mintii, ori ale sensibilitatii.
Limbajului omenesc nu-i este deschisa calea catre exprimarea adecvata a naturii acestei relatii intre uman si divin.
Gradul de interiorizare si profunzimea acestei raportari la cer sunt direct proportionale cu greutatea de-a o aseza in cuvinte.
Opere complete 13In paginile acestui volum al parintelui Dumitru Staniloae, un accent aparte primeste ideea ca, pentru Ortodoxie, un suflet omenesc este implinit, e liber, daca isi obtine conditia in care sa traiasca unirea (nu identificarea) cu Dumnezeu
