In volumul anterior si ingemanat cu acesta, Viata si semn, avansam o promisiune si un avertisment: nimeni nu moare de moarte buna, ci de cumul de erori.
Cu ani in urma, in 1980, semnalam un aspect al civilizatiei actuale:....
Din 1990, ele au coerenta si regularitate.
Se poate spune ca in acesti ani e timpul unei desteptari sapientiale.
Au urmat la Cluj, Timisoara, Iasi.
Primele dezbateri despre destin si optimizare le-am sustinut la Sibiu, din 1985.
De mai bine de zece ani, functioneaza un astfel de grup si sute de persoane au frecventat, asiduu sau episodic, programul sau in Bucuresti, prin intalniri periodice, prin stagii si microstagii.
Multe din capitolele cartii au rezultat din practica, in timpul indrumarii Grupului de Optimizare umana.
Este multa oralitate: insemnari de practica.
Ea jaloneaza doar drumul.
Cartea aceasta nu-i un manual.
Realizarea survine fie dupa o zi, fie dupa o viata.
Noi traducem prin „practica bunei sorti".
Asceza, in greceste, inseamna practica.
Lucrul incepe prin scoaterea mintii din mecanica ei zilnica, extinzand spontan puterea sa.
Sunt chiar etapele lucrului cu sine.
Am impartit-o in trei parti: Initierea, Asceza, Realizarea.
Pe aceasta se sprijina stiinta bunei sorti.
Cartea de fata are un aspect practic, ea propune o lucrare cu sine.
Daca dai mintii forme bune, ritmic si staruitor, atragi circumstante favorabile tie.
Recunostinta este o forma care te inrudeste cu zeii.
Numele divine, concentrarea, isihia – sunt forme bune, prin ele se face trecerea de la grosier la subtil, de la eroare la sansa.
Operatiunea cu chipuri ne mentine in mecanica gandirii.
Dar mintea ce forma are? Ea are forma chipurilor pe care le evocam.
Spunem: Norocul are forma mintii.
Cum sa restaurezi firea ta genuina.
Cum sa dizolvi negativitatea din soarta, acumulata in nelimitarea existentei tale.
In cartea de fata adaugam noi raspunsuri si sugestii la indreptarea vietii.
Oare ar putea fi controlat procesul acumularii de soarta buna? intrebam in Viata si semn.
Omul este in stare sa adune nu doar greseli, ci si noroc (termen folcloric, partial sinonim cu „har").
Dar exista si inversul acestei situatii.
Exista si cumul de soarta buna.
Prin cumul, erorile fac o cifra mare si omul moare inainte de vreme sau decade inainte de a muri.
Sau conflictele cu sine, cu seamanul, cu spatiul, cu sacrul – si toate ne strica viata.
Erori in aparenta banale, cum ar fi eroarea de a fi mahnit, care este o agresiune impotriva ta insuti si care iti injumatateste puterile.
Erori nestiute, abateri imperceptibile de la legea naturala sau de la legea revelata, contrarieri ale dreptei naturi.
Pentru multi, viata este un cumul de erori.
Insumarea erorilor mici si mari, de fiecare zi, scurteaza viata si o intuneca.
El traieste putin, adica sub programul sau natural; el nu stie sa-si dezvaluie calitatile de exceptie.
El este „programat" natural pentru o viata de peste 100 de ani; capacitatea celulelor de a se multiplica s-ar epuiza spre 120 de ani! Dar omul rateaza aceste premise cantitative si calitative ale fiintei.
Omul este facut pentru realizare si longevitate.
In volumul anterior si ingemanat cu acesta, Viata si semn, avansam o promisiune si un avertisment: nimeni nu moare de moarte buna, ci de cumul de erori
