Pe peretele din bucatarie, cerneala albastra a poemului incepea sa se stearga incet, ca absorbita parca de hartie: din cauza luminii care o uza facand-o cenusie, de culoarea prafului...
Este Doctor Honoris Causa al Universitatii din Pitesti (2001), unde a condus un Masterat de Traducere literara, si Profesor Honoris Causa al Universitatii din Timisoara.
A fost profesor de limba franceza la Universitatile din Iasi si Craiova, unde si-a aprofundat cunostintele de limba si literatura romana pe care le-a predat timp de 30 de ani la Universite Lyon 3.
Theorie et pratique, 1997). * * * Jean-Louis Courriol (1949, Franta) este profesor agrege de latina, greaca si franceza, doctor in traductologie (Litterature roumaine et traduction. in colaborare cu Jean-Louis Courriol).
Nuvele de Jean-Francois Haas (trad.
A publicat in volum: Madame Bovary, moravuri de provincie de Gustave Flaubert, Rusia sau legea puterii de Therese Obrecht, Atasamentul de Florence Noiville, Mierea de Slobodan Despot, Domnul si Doamna Riva de Catherine Lovey, Testamentul lui Adam.
A tradus si publicat in franceza volume de Hortensia Papadat-Bengescu, Marta Petreu, Ioan Popa, Iulian Ciocan, Catalin Pavel, Rodica Draghincescu, Bogdan Costin, Magda Carneci, Horia Ursu.
Colaboreaza activ cu Festivalul primului roman de la Chambery.
A predat limba romana la Universite Lyon 3 si cursuri de traducere la Ecole Normale Superieure. * * * Stabilita in Franta de mai multi ani, Florica Ciodaru-Courriol este traducatoare, doctor in Literatura comparata la Universite Lumiere Lyon 2 (Proust et le roman roumain moderne).
A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul &bdquo
Schiller” (2008), Premiul &bdquo
L\'Etat de Fribourg” (2012), Premiul &bdquo
Lettres frontiere” (2013).
Haas abordeaza in scrierile sale viata oamenilor marunti, existenta muncitorilor emigranti (cu precadere portughezi, care se gasesc in numar mare in Elvetia), rasismul, micile si marile drame ale oamenilor din jur, sustinute intotdeauna, la autorul elvetian, de o reflectie umanista asupra binelui si raului.
J.-F.
Fidel aceluiasi editor, in 2017 publica volumul de nuvele Le testament d&rsquo
Adam (Testamentul lui Adam).
Acestuia i-au urmat alte 4 romane, la aceeasi editura: J\'ai avance comme la nuit vient (2010), Le chemin sauvage (2012), Panthere noire dans un jardin (2014), L’homme qui voulut acheter une ville (2016).
Desi scrie de la varsta de 12 ani, a debutat abia la 55 de ani, la Editura Seuil, din Paris, cu romanul Dans la gueule de la baleine guerre (2007).
A studiat literatura franceza, filologia romana si istoria la Universitatea din Fribourg, dupa care a predat toata viata intr-un colegiu din acelasi oras. (Traducatorii) * * * Jean-Francois Haas (1952, Fribourg, Elvetia) este scriitor de limba franceza si profesor de franceza si istorie.
Lectura oricareia dintre cele sapte povestiri dezvaluie capacitatea autorului de a observa unde se ascunde durerea.
Impresia generala ce-o degaja universul cartii lui Haas este cea a unei operatii disperate de a salva ireparabilul prin scris.
Un stil de o limpezime clasica, manuind cu franchete figuri poetice precum metafora, comparatia, oximoronul. (Jean-Francois Haas) * * * Elementul unificator al celor sapte nuvele de proportii rezonabile si aproape similare ramane in primul rand stilul si viziunea lumii pe care o exprima.
Dar v-am uitat numele”.
S-a apropiat: &bdquo
Domnule, mi se pare ca va cunosc.
Ea nu s-a grabit, nu a vrut sa forteze lucrurile.
El si-a aprins o tigara americana.
L-a lasat sa iasa din librarie si a luat-o in urma lui pe trotuar.
Nu se poate altfel.
El este precis.
Imediat i-a trecut prin cap gandul: e copilul meu.
Era la fel de tanar ca in ziua in care disparuse. [...] Pana in ziua cand, douazeci si sase de ani mai tarziu, l-a vazut pe sotul ei intrand in libraria in care-si gasise recent de lucru, langa Institutul de Drept.
Asa a trait ea singura.
Vremea trecea.
Hartia se ingalbenea.
Culoarea pulberii de pe trotuare depusa pe picioarele mele goale de copil: voi merge intruna pe drumul meu spre tine.
Pe peretele din bucatarie, cerneala albastra a poemului incepea sa se stearga incet, ca absorbita parca de hartie: din cauza luminii care o uza facand-o cenusie, de culoarea prafului..
