Omul, cu rare exceptii, nu este, ci devine inteligent, si aceasta in raport cu conditiile in care exista inteligenta ca dimensiune a personalitatii, neputand sa fie generala decat in raport cu o pregatire, intr-un anumit moment al evolutiei ei.
In general, inteligenta apare in trei ipostaze, ca:• modalitate cognitiva, integratoare, diferita de reactivitatea emotionala si de capacitatea de efort;• capacitate rapida de rezolvare a problemelor, prin restructurari superioare opuse automatismelor;• posibilitate supra-medie a gandirii.
Daca vom reinventaria atributele inteligentei, constand in diferentiere si adaptare, nivel superior intelectual si intelegere, aptitudine cognitiva globala si capacitatea de a rezolva probleme, atunci vom ajunge la concluzia ca, desi inteligenta apare ca un factor de mare insemnatate al vietii, ea isi are intotdeauna originea in existenta si activitatea Constiintei Dumnezeiesti Macrocosmice.
inteligenta isi sporeste energia elevata si forta penetranta, urcand de la un nivel de intelegere la altul superior, si isi dezvolta si amplifica forta transformatoare prin biruirea deplina a dificultatilor cognitive, prin cunoasterea aprofundata a Legilor Dumnezeiesti supreme, prin actiune constructiva, prin intuitie, prin rezolvare de probleme. .
Interesant de semnalat este faptul ca, inteligenta cristalizata este mai puternica la varsta copilariei si a batranetii decat inteligenta fluida, ce se afirma plenar in faza adulta.
Nici acestea nu se disting insa dupa viteza de reactie care, in orice caz, este mai mare cand intra in joc inteligenta cristalizata.
Unii disting o inteligenta cristalizata, aplicabila la situatiile-tip ale mediului ambiant si o inteligenta fluida ce raspunde la situatiile complet noi.
Desigur, in diverse activitati profesionale, raportul optim intre inteligenta si efort voluntar poate fi variabil.
Conduita inteligenta se demonstreaza mai mult prin forta si exactitatea previziunii decat prin replicile de efect.
In baza unor ample investigatii, unii au ajuns la concluzia ca, de exemplu, succesul scolar depinde de inteligenta in proportie de 60%, restul de 40% datorandu-se efortului de munca perseverent.
Unii atrag atentia asupra importantei tendintei spre efort.
Raportandu-ne insa la reusita, constatam ca nu numai inteligenta este factor mediator.
Aplicarea testelor de inteligenta la fiinte umane din grupe etnologice aparte, a dat rezultate paradoxale, explicabile prin gradele diferite de inteligenta si constructia specifica a intelectului la respectivele populatii.
inteligenta a fost tratata precumpanitor ca o aptitudine elevata a constiintei, criteriul de identificare si de evaluare al acesteia fiind reusita superioara si rapida in activitate.
Nu se pot desparti cu totul operatiile de informatiile pe care le sustin.
S-a observat insa ca insesi raspunsurile la Teste necesita invatare.
pentru a testa aptitudinile intelectuale, indiferent de volumul de cunostinte acumulat, testele de inteligenta evita apelul la cunostinte rezultate din invatare, solicitand raspunsuri care sunt la indemana oricui, indiferent de pregatire.
Omul, cu rare exceptii, nu este, ci devine inteligent, si aceasta in raport cu conditiile in care exista inteligenta ca dimensiune a personalitatii, neputand sa fie generala decat in raport cu o pregatire, intr-un anumit moment al evolutiei ei
