„Multe din bucatile ce alcatuiesc miezul acestei carti developeaza o atitudine.
Telegrame-avertizari – fiti atenti la ce se intampla, ca ne ducem pe copca! Sau telegrame-demascari – ati vazut ce fac pramatiile? Sau care constata, abatut, o ecuatie-dilema cu trei termeni si fara nicio solutie.” (Eugen Lungu).
Si mult prea mici pentru spatiul reclamat de o schita.
Lapidare, abrupte, punctandu-si sau rezumandu-si la modul eliptic mesajele, textele lui Gheorghe Erizanu par niste telegrame adresate urbi et orbi.
Toate sunt prea scurte compozitional si prea taioase ca fond pentru calmul placid, adeseori liric, al tabletei.
Exista si Texte care par reflectii cu tenta eseistica.
Altele au un mic ghem epic, cu toate cele aferente unei micropovestiri: expozitie, intriga, nodul actiunii, desfasurare, punct culminant, deznodamant.
Drastica, binevoitoare sau in doi peri, cu o ironie masurabila pe scara Richter: de la zambetul condescendent pana la zeflemeaua cu ghimpi, care darama autoritati. „Multe din bucatile ce alcatuiesc miezul acestei carti developeaza o atitudine
