Anatole France aduna in paginile romanului sau, cu usurinta si abundenta, elementele unei filosofii eclectice, ale unei filosofii indulgente, ale speculatiei intelectuale, multa imaginatie, toate intr-un stil voluptuos si incarcat de poezie.
Bogdan Mihai Mandache.
Realitatea carnala impune omului recunoasterea pasiunilor, pulsiunilor, senzualitatii.
Mortficarea trupului accentueaza mortificarea sufletului.
In vreme ce Thais dintr-o curtezana devine o adepta a drumului suferintei, Pafnutie face drumul invers, accentuand dihotomia trairilor.
Nimeni nu-si poate nega trupul.
In sufletul ascetului Pafnutie se ascunde o patima nebuna si nemasurata; el nu-si poate potoli frustrarea decat potolind dorinta, ceea ce ar insemna recunoasterea realitati carnale.
Thais devine dublul lui Pafnutie, dar un dublu in raspar.
Pafnutie face din Thais obiectul dorintei sale; aici este un mecanism al frustrarii si al cristalizarii involuntare.
Ascetul accepta austeritatea, linistea, solitudinea, abstinenta, dedicandu-se exclusiv contemplarii mistice si refuzului lumii exterioare.
Sursa sa de inspiratie a fost cartea \'\'Vietile parintilor desertului\'\'.
Anatole France aduna in paginile romanului sau, cu usurinta si abundenta, elementele unei filosofii eclectice, ale unei filosofii indulgente, ale speculatiei intelectuale, multa imaginatie, toate intr-un stil voluptuos si incarcat de poezie
