Toata dragostea dintr-o fotografie arsa pune reflectorul pe relatia dintre trei generatii de femei, care inteleg lumea in moduri aproape incompatibile unul cu celalalt. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n\'autor.
Asa cum numai literatura buna o poate face.
Apoi iti intinde bandajul, sa iti pansezi ranile.
O proza concentrata, care te izbeste cu forta unui cutit bine infipt, chiar in punctul in care doare cel mai tare.
Minutioasa, necrutatoare, viscerala.
Iar scriitura ei e lucrata in filigran. - Tatiana Tibuleac Maria Orban revine cu o carte chiar mai incomoda decat debutul ei, Oameni mari , caci de data aceasta sapa si mai adanc in universurile noastre interioare si scoate de acolo subiecte tari, unele dintre ele aflate inca la limita tabuului: dragostea materna si ce se poate ascunde in spatele sentimentului datoriei, grotescul degradarii umane, cosmarul neputintei, tanjirea dupa iubire, atractia sexuala din apropierea mortii s.a.m.d.
In cat timp o femeie devine mama pe care nu a iubit-o in copilarie? Cat din noi este alegere si cat mostenire? Maria Orban scrie adevarat, iar cartea ei se simte la fel.
Ultima zvacnire de pasiune, revolta intarziata, regretele si fricile ca o gura cu dinti perfecti, razand in oglinda.
Intre moartea tatalui iubit si boala mamei care inca mai traieste, Lea imbatraneste si nu mai vrea sa fie gazda pentru vieti straine.
Iar Leia, aflata la mijloc(ul distantei), este cea care inregistreaza schimbarile, cea care (isi) cerne realitatea, se straduieste sa o transcrie si sa-i dea un sens, cea care isi negociaza constant identitatea, in incercarea de a descoperi Cine ramane in afara statutelor de fiica si mama si a gasi un drum spre (un) liman.
Mecanismele lor de aparare, mai ales felurile in care fiecare paraziteaza viata celeilalte, in numele datoriei si al iubirii materne, ies la suprafata.
Fricile paralizante capata contur in apropierea mortii iminente.
Familia si echilibrul ei precar sunt zdruncinate de internarea brusca a celei mai varstnice dintre ele.
Toata dragostea dintr-o fotografie arsa pune reflectorul pe relatia dintre trei generatii de femei, care inteleg lumea in moduri aproape incompatibile unul cu celalalt
