Te iubesc.
Am devenit tu..
Am invatat sa am grija de altii cu rabdare si fara sa ma supar prea tare pe ei.
Se fac 20 de ani de cand absenta ta ma doare. "
Cum pot sa te ajut?" - "
Prin absenta!" ti-am raspuns cu furia tineretii.
Ma gandesc la sprijinul tau pe care mi-l ofereai discret in fiecare zi.
Ma gandesc la tine.
Azi e 22 martie si ninge.
Datorita acestei amintiri zambesc dimineata.
Ceva ce m-a enervat atat de mult a devenit cea mai duioasa amintire cu tine.
Primul lucru care imi vine in minte cand ma trezesc este glasul tau care ne canta "ninge, ninge, niiinge!" in telefon la 7 dimineata in prima zi cu ninsoare.
Intuiesc.
Ne e frica! Ma gandesc adesea la ce-ai fi spus tu daca ai fi trait vremurile astea.
Traim vremuri grele, mama, traim o pandemie.
Ma gandesc ca daca eu sunt calma si echilibrata voi reusi sa pastrez echilibru si in jur.
Am grija sa nu se sfarme totul in bucati.
Azi sunt si eu bunica.
Nu m-am priceput sa ti-o spun.
Te iubesc
