Unul din marile momente penibile ale anului trecut a fost cel al sedintei reunite a celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei, dedicat condamnarii oficiale a comunismului in urma raportului intocmit de d-l Vladimir Tismaneanu.
Al doilea aspect este acela ca, pana la urma, nu a inteles nimeni, politician sau om de rand, ce a fost aceasta condamnare a comunismului, de ce a fost necesara si pe ce s-a bazat ea in fond..
Primul aspect este acela ca, in esenta, la baza intregii mizerii sta faptul ca aproape toti actorii principali ai circului din Parlament erau culpabili – sau macar suspecti – de legaturi solide cu regimul si sistemul comunist, de la cel care citea documentul oficial, la cei care nu au intervenit suficient de energic ºi pana la cel care organizase circul protestatar.
S-a scris destul la vremea aceea despre intregul incident si de aceea nu doresc sa ofer o noua analiza, ci doar sa observ doua aspecte ce mi se par foarte semnificative.
Va mai amintiti si presiunea si amenintarile proferate de grupul de tineri PRM-isti si de insusi liderul partidului, Corneliu Vadim Tudor, apoi reactia cu totul nepotrivita a presedintelui de sedinta si lipsa de convingere a mai tuturor politicienilor prezenti in sala.
Va amintiti, desigur, ce mascarada mizerabila a organizat PRM, in plina sedinta si sub ochii oaspetilor straini, pentru a-l impiedica pe presedintele Traian Basescu sa dea citire documentului oficial de condamnare a regimului comunist in Romania ca fiind unul criminal.
Unul din marile momente penibile ale anului trecut a fost cel al sedintei reunite a celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei, dedicat condamnarii oficiale a comunismului in urma raportului intocmit de d-l Vladimir Tismaneanu
