Calitatea volumului Traxx al Elenei Boldor vine din dezinvoltura surprinzatoare a vocii construite in contrast cu episoadele emotionale pe care le reproduce.
Cu inimile astea jongleaza Elena, si le impunge neobosit cu umor eliberator si sentinte definitorii pentru modurile tot mai contradictorii in care ne raportam la apropiere, extaz si frica-spirala de decizii, consecinte, finalitate..
Ascunse-n inima opaca pe care o tot atingem cand dam si verificam like-uri, sunt multe inimi-triggere de la care ne balanganim anxiosi sau flatati, singuratici sau simtindu-ne buricul pamantului.
Provocarea volumului e sa distingi ce se afla dincolo de invelisul lor protector, in profunzime.
Micile scene sentimentale sunt rezolvate (expediate) psihologic prin finaluri caustice, concluzive, in esenta niste tweeturi pline de farmec care distorsioneaza pina la bagatelizare realitatea afectiva si care functioneaza ca niste tehnici de autoaparare.
E un contrast care pune distanta necesara intre discurs si traire si care ridica nivelul tensiunii exact atit cit trebuie.
O voce consistenta exprimindu-se despre instabilitate.
O voce pragmatica vorbind despre nesiguranta.
Calitatea volumului Traxx al Elenei Boldor vine din dezinvoltura surprinzatoare a vocii construite in contrast cu episoadele emotionale pe care le reproduce
