„De aici, din noi adică, este dragostea curată de Dumnezeu, când ne atinge strălucirea dumnezeieștii iluminări.
Dragoș BAHRIM.
Pr.
VII).
Volumul următor al colecției va cuprinde traducerea a două lucrări scrise de Sfântul Anastasie Sinaitul (sec.
Prima apariție în colecție a fost Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri.
Pagini de Filocalie își propune să pună în lumină, prin noi traduceri, texte și autori din bogata literatură duhovnicească a Răsăritului creștin.
Colecția Viața în Hristos.
Volumul de față cuprinde Trei tratate inedite dintre cele treizeci de cuvântări ale Mângâierii isihaste. 736 și, parțial, în alți codici, din care s-a asimilat în Filocalie doar Cuvântul al XXII-lea, cu titlul Meșteșugul liniștirii.
Calist este cunoscut ca autor al unei colecții de treizeci de cuvinte și tratate isihaste, reunite sub titlul Mângâierea isihastă și păstrate integral doar în manuscrisul Vaticanus gr.
A întemeiat o mănăstire în Macedonia de Nord, la Melenic, de unde i s-a tras și supranumele de Melenichiotul, mănăstire ridicată la rangul de stavropighie, în 1370, la cererea sa, de către Patriarhul isihast Filotei Kokkinos. Și, pătimind acestea, [sufletul] se unește cu Dumnezeu, fiind sub stăpânirea dumnezeieștii iubiri celei mai presus de minte, și, aprins de focul dragostei dumnezeiești, se uimește de dumnezeiasca strălucire și se desfată foarte de frumusețe și se bucură mai presus de fire de mireasma lui Dumnezeu dată de Duhul Sfânt, aruncându-l într-un extaz negrăit.“ Sfântul Calist Angelicoudes, Cuvântul al XXIII-lea Calist Angelicoudes este unul dintre scriitorii isihaști prolifici ai secolului al XIV-lea, cu o operă impresionantă, dar foarte puțin cunoscută.
Căci ce este mai vrednic de iubire, spun părinții, decât dumnezeiasca frumusețe, a cărei închipuire sufletul o pătimește în Duh în tainița conștiinței? Când sufletul se desparte cu toată râvna de toate în afară de Dumnezeu, atunci nu mai aleargă după nimic altceva decât după Dumnezeu și numai de El se lipește și numai întru El își află bucuria, pacea și îndelunga răbdare, încât sporește din belșug în credință și bunătate, rănit fiind numai de frumusețea aceea negrăită, nestricăcioasă și nevăzută. „De aici, din noi adică, este dragostea curată de Dumnezeu, când ne atinge strălucirea dumnezeieștii iluminări
