In Tu esti rusul cel bun , Maria Pilchin imprastie viata in jur, personifica, (re)creeaza personajele urbei prin care trece, nu se fereste de reluari, repetitii, retorica - nimic din ceea ce poate transforma cotidianul in crepuscul si joc de umbre, nimic din alunecarea dinspre ceea ce e si ceea ce pare ca e. -Moni Stanila.
O poetica a familiei, a spatiului intim, dublata de contextul socio-istoric si asumata de o voce deja formata si clara, care - atunci cand e nevoita sa iasa in afara - se extinde (ca lumina / intunericul) in fiecare spatiu liber.
Insa toate spuse si aranjate astfel incat sa pastreze proportiile si etalarile dorite, dar si teama, neincrederea, ascunderea - viata de scoica si viata de melc, cu plutirea miraculoasa a calutului de mare.
Isi incifreaza cu frivolitatea specifica poeziei actuale etapele vietii casnice si biologice.
In Tu esti rusul cel bun , Maria Pilchin imprastie viata in jur, personifica, (re)creeaza personajele urbei prin care trece, nu se fereste de reluari, repetitii, retorica - nimic din ceea ce poate transforma cotidianul in crepuscul si joc de umbre, nimic din alunecarea dinspre ceea ce e si ceea ce pare ca e
