Prozatorul s-a nascut, pe numele de mirean Dumitru Stanoiu, la 3 aprilie 1893 in comuna Dobrotinet, judetul Olt si a murit in Bucuresti la 8 iulie 1956.
Dealtfel ne-o marturiseste singur in „Cuvantul inainte” la volumul Ucenicii Sfantului Antonie: „Bunul Dumnezeu a vrut sa faca om care sa-i semene intru totul — si n-a reusit… Eu, dimpotriva, m-am trudit aproape treizeci de ani sa creez un om care sa nu-mi semene — si tot zadarnica mi-a fost osteneala…"ION NISTOR.
Avand o structura morala asemanatoare cu a unora dintre eroii sai, prozatorul, in multe din personajele scrierilor sale, ca si Camil Petrescu, s-a zugravit pe sine.
Ultimii ani din viata sa i-a consacrat revederii intregii opere, pentru editii definitive, si redactarii amintirilor.
Pentru scrierile sale anticlericale va fi mai tirziu caterisit.
Dupa multe peregrinari si ezitari (biografia lui avind multe puncte comune cu cea a scriitorilor Panait Istrati si Tudor Arghezi), Damian Stanoiu intra in minastire „nu pentru a cauta sfinti in viata sau impins de un surplus de credinta", ci pentru a pune capat saraciei care il macina de mai multi ani.
Prozatorul s-a nascut, pe numele de mirean Dumitru Stanoiu, la 3 aprilie 1893 in comuna Dobrotinet, judetul Olt si a murit in Bucuresti la 8 iulie 1956
