Omul nu devine om, el este deja om.
O poveste despre curaj, hotarare si dragoste de viata si, mai presus de toate, despre respectul fata de copii si copilarie..
IntotdeaunaAceasta este povestea adevarata a omului ale carui idei au inspirat profund Conventia internationala a ONU cu privire la drepturile copilului.
Ii va insoti pana in Ultima lor calatorie, in lagarul de la Treblinka.
De partea copiilor.
Dar Doctorul Korczak vegheaza asupra copiilor sai.
Noua lor casa e mult mai mica, iar ghetoul este de fapt o inchisoare unde evreii sunt inchisi de nazisti.
Cu inima stransa, dar cu fruntea sus, condusi de iubitul lor doctor Korczak, parasesc frumosul orfelinat din strada Krochmalna pentru a merge in ghetou.
Atunci, se duce la el, il mangaie pe cap si-i sopteste la ureche cateva cuvinte simple, dar insemnate, ca un mare secret.
Pe 29 noiembrie 1940, aproape 200 de copii evrei marsaluiesc pe strazile din Varsovia.
Chiar daca suntem multi, ochii albastri si patrunzatori ai lui Pan Doktor observa imediat un copil trist.
Are palmele puternice, uscate si blande.
Atunci, el spune ca este un copac batran pe care copiii se asaza precum pasarile.
Adesea, in timp ce vorbeste, ne mangaie pe obraz sau ne pune mana pe cap.
Daca ne doare ceva, el freaca locul dureros si spune: „Trece buba imediat, ca si cand nu s-a intamplat.” Si durerea dispare.
Noaptea, trece printre paturi si se apleaca pentru a asculta respiratiile, tusea, suspinele si pentru a ghici astfel cine e bolnav, cine e trist, cui ii este frica.
Uneori se asaza pe o banca si imediat micutii vin toti si se lipesc de el.
Ne e dor sa ne incurajeze.
I-a respectat si i-a admirat.
Ne e dor sa ne jucam cu el, sa ne spuna basme si povesti inventate de el, sa organizam concerte cu mica orchestra a orfelinatului.
Doctorul Korczak a fost alaturi de ei si i-a ascultat, i-a ajutat, i-a iubit, i-a sustinut.
Astfel s-a nascut o experienta pedagogica extraordinara, care a continuat intre zidurile ghetoului din Varsovia, experienta prin intermediul careia copiii, actori ai propriei lor educatii, s-au construit pe ei insisi.
Cu aceasta afirmatie celebra, pediatrul si educatorul Janusz Korczak a schimbat modul in care privim copilaria.
In primele decenii ale involburatului secol XX, in Polonia, s-a ocupat de mii de copii saraci si fara familie, evrei, dar nu numai.
Omul nu devine om, el este deja om
