Ideea necesitatii abordarii problematicii teoriei lecturii ni s-a conturat destul de neclar cand incheiam o sumara trecere in revista a catorva teorii pe care le-am considerat a fi la „izvoarele aventurii metodologice moderne”. (…)Si o Ultima apostila: Randurile noastre nu vor invata pe nimeni ce, cum si de ce sa citeasca; dar, poate, un exemplar va ajunge undeva unde sa se inteleaga faptul ca, fara o educatie umanista inca de pe prima treapta a scolii si fara crearea unui larg climat cultural marcat de simtul calitatii vietii intelectuale, stingerea „omului cultural” ne va duce catre o postistorie sinonima cu preistoria.
Mircea Braga.
Ulterior, extinzand incursiunea la sociologie, teoria imaginarului, estetica receptarii, principiile istoriei contrafactuale si teoria comunicarii (unele abordate si in structura de curs universitar), harta teoriei lecturii a devenit mai clara, simultan cu elaborarea unor comentarii privind „starea culturala” a catorva opere prezente in canonul literar romanesc, dar si la un contact mai atent cu miscarea devenita tot mai haotica a ideilor din realitatea imediata.
Ideea necesitatii abordarii problematicii teoriei lecturii ni s-a conturat destul de neclar cand incheiam o sumara trecere in revista a catorva teorii pe care le-am considerat a fi la „izvoarele aventurii metodologice moderne”
