Londra, 1964. ―
Jojo Moyes, Ultima scrisoare de dragoste . ―
Jojo Moyes, Ultima scrisoare de dragoste
A fost într-adevăr un dar să ai pe cineva pe care să-l iubești. ―
Jojo Moyes, Ultima scrisoare de dragoste
Cineva înțelept mi-a spus odată că scrisul este periculos, deoarece nu poți garanta întotdeauna că toate cuvintele tale vor fi citite în aceeași stare în care au fost scrise.
Uneori este vorba despre a-ți cere scuze și despre cuvintele dintr-o scrisoare, peste care s-a așternut timpul...
Citate Jojo Moyes, Ultima scrisoare de dragoste
Să știi că inima mea, speranțele mele sunt în mâinile tale.
Uneori este vorba despre un om singur într-o bibliotecă sau despre un tip care te duce la patinaj și te face să râzi.
Ultima scrisoare de dragoste ne vorbește despre a ne găsi propria cale, despre a ne scrie propria poveste, despre a îndrepta greșeli pe care nu aveam cum să le prevenim.
Căutările lui Ellie vor rescrie istoria și o vor ajuta să vadă adevărul despre povestea de dragoste modernă.
Poate că dacă acești îndrăgostiți au avut un final fericit, va găsi și ea unul pentru propria ei viață amoroasă complicată.
Cine era B și pentru cine era scrisoarea? Ce s-a întâmplat cu ei? Destinul îndrăgostiților de acum patruzeci de ani prinde glas peste decenii și are ecou în mintea lui Ellie.
Pe măsură ce mici indicii devin evidente, căutarea se transformă în obsesie.
Ellie pornește în căutarea acestui misterios B și a destinatarului necunoscut al scrisorii.
Scrisoarea este pasională, intensă și este semnată simplu B . În dosarele din arhivele ziarului, Ellie dă peste o scrisoare, aparent fără nicio legătură cu subiectul despre care scrie.
Melissa, șefa cu ochi de vultur, care pare să o aibă pe Ellie în vizor, îi cere să scrie un articol care să se bazeze parțial pe anii 1960.
După o aniversare importantă, decide că nu-și mai dorește rolul de amantă.
Redactor la un important ziar britanic, cariera lui Ellie se clatină în timp ce își petrece cea mai mare parte a timpului preocupată de amantul ei și de relația lor.
Trăiește o aventură cu John, un bărbat căsătorit, cu doi copii mici și care nu se grăbește să-și părăsească soția.
Ellie Haworth este o femeie modernă și are o slujbă pe care o iubește.
Londra, 2003.
Cel puțin nu atunci, nu fără ocazii ratate și nici fără corvoada durerii și a pierderilor.
Cu toate acestea, Jennifer și Anthony simt o legătură, chiar dacă dragostea lor nu este menită să se consume...
Anthony este un jurnalist divorțat, abia întors din Congo unde și-a pus în pericol sănătatea, iar contactul cu singurul său copil este întrerupt de fosta soție.
Este mult prea instabil, nu este un tip realist, nu este bogat și nici nu are un statut social.
Deși nu-și amintește relația, este evident că a fost una intensă. Întoarsă acasă, în timp ce caută dovezi despre ea însăși, dă peste o scrisoare; o scrisoare pasională de la un B necunoscut, care îi cere să-și părăsească soțul.
Nu-și amintește nimic, nici despre accident, nici detalii din viața ei, nici cine este ea, nimic.
Jennifer se trezește într-un spital după un tragic accident de mașină.
Este tânără, rafinată, frumoasă, este căsătorită cu Laurence, un om de afaceri de succes, brutal, care administrează diverse mine în Africa.
Jennifer Stirling este ceea ce am putea numi astăzi o soție-trofeu.
Londra, 1964
