Mărturiile din acest volum sunt un element indispensabil în încercarea (poate fără sorți de izbândă) de a înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat în penitenciarul Pitești între 1949 și 1951.
Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Și atunci, între dragostea și credința lui Dumnezeu și ura față de torționarul meu, am ales dragostea.“ Pr.
Cu toate acestea, cartea nu se constituie într-un inventar al suferințelor, ci face o tentativă de înțelegere a lor pornind din perspectiva celui mai avizat specialist al problemei după cei 15 ani dedicați ei.“ Clara Mareș „Am început să scriu despre ce s-a întâmplat cu noi și am simțit că în mine năștea ura.
Cu intenția asumată și sub semnul stringenței ca, măcar o dată, istoria tragică, însângerată, traumatizantă pe termen lung, să nu fie scrisă, cum se întâmplă, doar de învingători, ci să dea drept la cuvânt și unor victime, amenințate să-și piardă, după dispariție, această calitate.“ Doina Jela „Fiecare dintre povești ne arată cât de fragilă este ființa umană, cum poți găsi generozitate, umanitate, milă chiar și în cele mai adânci prăpăstii, dar și câtă bestialitate pot ele conține. În fond, sunt oameni ca noi (uneori mai buni decât noi), aruncați într-un context istoric îngrozitor și obligați la decizii la fel de îngrozitoare: să îi fac rău celuilalt sau să mă sacrific eu? Să fie torturat colegul meu sau să îndur eu totul? Cine să moară: eu sau altul? Repersonalizarea și reumanizarea martorilor au fost motivele care m-au determinat să aleg această structură atipică a cărții, de discuții (re)povestite și împănate cu amintirile mele la fel de subiective.“ Alin Mureșan „Demersul lui Alin Mureșan este, deci, unul situat între istorie și morală, cercetare științifică și evaluare politologică, descriptiv și justițiar, în același timp. „Toate aceste personaje au fost oameni în carne și oase, cu idei și sentimente, cu merite și greșeli, cu înălțări și prăbușiri. Întrucât niciunul dintre cei intervievați nu se mai găsește azi printre noi, ele sunt, totodată, ultimele cuvinte ale acestor nefericite personaje ale istoriei.
Cartea reunește 17 dialoguri tulburătoare despre destine personale și colective în fenomenul Pitești, văzut din perspectiva celui care își expune trauma.
Dar dialogul este esențial pentru a ne reconcilia cu trecutul, atât cel individual, cât și al societății noastre, încă profund influențată de traumele comunismului.
Ne lipsește de prea multe ori exercițiul de a-l asculta pe cel de lângă noi, mai ales atunci când nu îi împărtășim opiniile.
Mărturiile din acest volum sunt un element indispensabil în încercarea (poate fără sorți de izbândă) de a înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat în penitenciarul Pitești între 1949 și 1951
