Ultimul suspin al Maurului este povestea „plina de zgomot si furie“ a lui Moraes Zogoiby (poreclit „Maurul“ de catre mama sa, una dintre artistele cele mai de seama ale Indiei), a familiei si a ciudatei sale vieti care se scurge de doua ori mai repede decat a celorlalti.
Cititorul ce ar putea obosi de ritmul dublu la care traieste si povesteste Maurul poate alege sa porneasca doar pe cateva dintre drumurile pe care le deschide textul..
Cel de-al doilea este metafora palimpsestului, imaginea care se suprapune peste o alta imagine deja existenta, textul scris peste unul dinainte.
Primul este reprezentat de Aurora Zogoiby, mama Maurului, punctul de atractie si de respingere, de fascinatie si groaza al cartii.
Doua elemente unifica aceste aparent incompatibile directii in care o ia povestirea.
Prin analogie, insa, este si povestea Indiei secolului XX, cele doua planuri impletindu-se pentru a crea o lume plina de personaje felurite, de pasiuni nebunesti si mistere intunecate, de faradelegi, de inocenta si cruzime, de-a lungul a patru generatii de negutatori de mirodenii, artisti si revolutionari.
Ultimul suspin al Maurului este povestea „plina de zgomot si furie“ a lui Moraes Zogoiby (poreclit „Maurul“ de catre mama sa, una dintre artistele cele mai de seama ale Indiei), a familiei si a ciudatei sale vieti care se scurge de doua ori mai repede decat a celorlalti
