Volumul de fata reproduce serialul de articole ale lui Noica jurnal de idei, tiparit in revista Cronica din Iasi intre 2 septembrie 1977 si 2 aprilie 1982. - Constantin Noica.
Cei ce stiu sa imbatraneasca cu plinatate trebuie sa fie ca acele supernove despre care vorbesc astronomii: sa lumineze puternic - si apoi sa se stinga in explozie.
Dar cum sa facem, in anii mai tineri, ca, ramanand in suspensie si pregatire, sa nu fim totusi jumatati de oameni? Este aici in joc toata intelepciunea timpurie, pe cand intelepciunea tarzie reprezinta, dimpotriva, eliberarea fortelor tale creatoare.
Fiecare om se afla intr-o forma de suspensie - si pana la un punct este bine sa fie asa, spre a nu face afirmari de sine lipsite de maturitate.
Ce splendida este imbatranirea - nu batranetea propriu-zisa, daca ea trebuie sa insemne decrepitudine -, cu ceasul acela cand pornirile secundare ale vietii se strang, una cate una, si ramane esentialul fiintei tale; cand intelegi ca totul a tins catre punctul acesta de acumulare a vietii, in care se condenseaza si precipita intreaga existenta!... Daca viata nu este un crescendo, atunci ea ramane o simpla chestiune de biologie.
Volumul de fata reproduce serialul de articole ale lui Noica jurnal de idei, tiparit in revista Cronica din Iasi intre 2 septembrie 1977 si 2 aprilie 1982
