„Ploua cu galeata, iar Alin, care nu avusese prudenta de a-si lua umbrela, statea zgribulit cu gulerul pardesiului ridicat, incercand sa se adaposteasca sub protectia relativa a unui balcon, fara a pierde din vedere intrarea in cladirea Sovrompetrolului.
CRISTIAN TRONCOTA. univ. - Prof.
Profesor Adrian Cioroianu - pot afirma ca: Istoria ramane cea mai frumoasa poveste prezentata chiar si beletristic, cand este bine scrisa precum aceasta carte.
Este foarte, interesanta tesatura de intrigi a ofiterului pentru a impiedica comiterea de noi abuzuri asupra populatiei de catre cele doua personaje malefice amintite mai inainte sau pentru a devoala unele actiuni ale serviciilor de spionaj sovietice in tara noastra sau in SUA si in Marea Britanie.
Nu vreau sa vorbesc si de alte actiuni din cuprinsul cartii pentru a lasa cititorului placerea de a le descoperii singur.
In incheiere - parafrazand cu o mica completare, pe dl.
II zari pe Alin si veni la el traversand in fuga strada, se opri in fata lui batandu-si triumfator buzunarul, unde se afla probabil Minox-ul: - Gata, sefu, misiunea indeplinita cu succes.”Pe fundalul activitatii secrete a unui ofiter de informatii provenit din serviciul de contrainformatii al Marelui Stat Major al armatei romane (pe care l-am cunoscut din primul volum), animat de sentimente patriotice vrea sa-si respecta juramantul militar de a lupta impotriva dusmanilor patriei, a ocupantului strain si al colaborationistilor locali sau a celor veniti pe turela tancurilor sovietice, sunt descrise momente de mare tensiune dramatica cum ar fi cel al abdicarii Regelui Mihai I si reactia plina de revolta a omului simplu din popor, suferintele si umilintele celor goniti din caminele lor si ajunsi muritori de foame, bestialitatile din inchisori si lagare, ura si cruzimea fata de tot ce este romanesc a unor elemente ca: Pintilie Gheorghe fost Bodnarenco - seful teribilei Securitati din acei ani de teroare si Alexandru Nicolski fost Grumberg - ambii fosti spioni sovietici arestati de Siguranta noastra si deveniti generali dupa 1944.
Mircea intrase de peste o jumatate de ora, iar Alin incepuse sa se impacienteze, privea la ceas din minut in minut si deja regreta ca-l aruncase pe Mircea in aceasta actiune, dar, tocmai cand ingrijorarea incepuse sa se transforme in panica, Mircea aparu calm in usa blocului. „Ploua cu galeata, iar Alin, care nu avusese prudenta de a-si lua umbrela, statea zgribulit cu gulerul pardesiului ridicat, incercand sa se adaposteasca sub protectia relativa a unui balcon, fara a pierde din vedere intrarea in cladirea Sovrompetrolului
