George Riurel Balan, un om mare cu suflet de copil, scrie o poezie sensibila, inrudita cu lumea lui Emil Garleanu, George Cosbuc sau Adrian Paunescu, impanata insa cu accente proprii, foarte personale, de substanta.
Balan viata lunga, cu trairi poetice si curgeri metaforice, in onirice imagini ca in curand sa ajunga unde si-a propus: la mari realizari literar-istorice! - Emil Sauciuc regizor Vinovat Ma simt vinovat ca nu te privesc destul, ca nu respiram cu aceeasi gura, ca nu-mi pot scoate inima sa ti-o daruiesc, de umbra pe care ti-o face sarutul meu, ca batranetea mea este sora cu imbatranirea, ca s-ar putea sa arunc eu primul tarana, ca nu ti-am spus niciodata „te iubesc“..
Ii dorim lui G.
R.
De aceea s-a decis sa-si continuie scrisul inceput in tinerete si sa publice.
Si-a dat seama de asta la peste 50 de ani, dar e bine si acum.
El este imbolnavit de viata si optimism.
Urias salt, uriasa sete de cunoastere! Pandemia poetului nu e de coronavirus, ci de sete existentiala.
Fire curioasa, dornica de noi experiente, pleaca de la profesia de fizician si ajunge la cea de manager, ca sa atinga apoi lumea Dreptului si a Poeziei.
George Riurel Balan e ca un puhoi plin de vartejuri si taceri, de vietuitoare si plante, de intrebari si raspunsuri, mirari si glisari.
Poetul curge precum un rau prin meandrele vietii culegand stari, emotii si senzatii, demne de a fi inglobate in versuri, uneori puternice, alteori jucause, copilaresti sau profunde, intelepte, toate fixate in volumul sau de debut, Un optimist incurabil pe timpul pandemiei .
George Riurel Balan, un om mare cu suflet de copil, scrie o poezie sensibila, inrudita cu lumea lui Emil Garleanu, George Cosbuc sau Adrian Paunescu, impanata insa cu accente proprii, foarte personale, de substanta
