Impartirea zilelor Cum poate-un poet sa ceara-ndurare? Si cui? Viata ii e nestiuta, chiar lui. - Olimpiu Nusfelean.
Dar nu sint sigur ca e chiar asa.
Poetul are moartea in el, o traieste si lupta impotriva ei cu cuvintele, prozatorul „doar” o descrie, prezenta in ceilalti.
Poetul este in-toate-cuprinzator, prozatorul este „omniscient”.
Daca este insa o diferenta intre poet si prozator, aceasta nu e data neaparat de raportarea la aspectele discursului, ci la altceva, la moarte.
Fara mari diferentieri in trairea scrisului.
Astazi tot mai multi scriitori scriu poezie si proza deopotriva.
E o tema la care inca meditez.
Mi-am zis atunci ca as putea gasi un mijloc prin care sa inving moartea, sau macar sa o insel.
Impartirea zilei cu ceilalti – istov sau iubire? De ce sa imbraci un cuvint in simtire? Pe-o cruce de trandafiri singur incatusat – ofranda ii zici sau pacat? Mi-am dat seama ca sint scriitor in momentul cind constientizarea scrisului meu s-a intilnit cu constientizarea mortii.
Impartirea zilelor Cum poate-un poet sa ceara-ndurare? Si cui? Viata ii e nestiuta, chiar lui
