Se spune despre cine ajunge mergand in genunchi la marginea curcubeului ca isi poate vedea dorinta devenind realitate.
Doreste sa descrie momentul de gratie in care fiinta plapanda a omului realizeaza un arc electric la atingerea cu cel de-o seama lui..
El vrea sa salveze farmecul si splendoarea vietii in clipe unice, efemere din care sa construiasca locuri de intalnire intre suflete.
Dar meritul lui Radu este de a primi si de a incerca sa converteasca frumosul punte de comunicare intre oameni.
Nu se aluneca spre teoretizare.
Nu se conceptualizeaza nimic.
Dincolo de problematizarea spiritului framantat de multitudinea chestionarilor cu iz filozofic, gasim un tanar frumos, sensibil, plin de curaj care isi deschide sufletul spre lume si oameni, dar in special spre frumosul natural, direct din realitatea imediata.
O face simplu, prin intoarcerea ochiului interior spre sine insusi si prin sinceritatea mirarii care are recul in suita de intrebari si indoieli care nu-i dau astampar.
Hai sa-l cunoastem! Ajuns la varsta senectutii, Radu porneste, cu preparatiile minime solicitate de un asemenea demers, in aventura reconstituirii din memorie a momentului de cotitura al adolescentului care este pe calea maturizarii.
Nu se spune insa nimic despre cel care genereaza curcubeul.
Se spune despre cine ajunge mergand in genunchi la marginea curcubeului ca isi poate vedea dorinta devenind realitate
