In culori vii si contrastante, asemenea emotiilor, se insira imaginile cartii „Unde este prietenul meu darnic?”, iar textul, inchegat in jurul ideii Biancai Mereuta de Daniela Gheorghita, reveleaza lectorului ipostaze ale sufletului.
Astfel, ca pretext semantic, facem cunostinta cu copilul care avea un prieten darnic.
In plus, lumina trebuie sa vina din launtrul fiecarui individ pentru a anula intunericul lumii exterioare..
Valorile care ne transforma in lumina pot exista si numai intrinsec, fara a fi perceptibile la nivelul simturilor.
Din acest punct de vedere, este revelator contrastul dintre viata copilului avandu-si aproape prietenul darnic si imaginea copiluluiodata cu pierderea acestuia, metamorfozat in binomul lumina-intuneric.
Mai mult decat atat, scena finala, elocventa pentru constientizarea nedespartirii, se poate recepta si ca o lectie depre lucrurile invizibile ochiului, perceptibile numai la nivelul sufletului.
Cu toate acestea, intrebarii baiatului ii succede regasirea – a prietenului darnic, a sinelui, a luminii -, ilustrata in cromatica pozitiva de-nceput.
Insa, fie ca vorbim despre darnicie ca exponent valoric ori contabilizam alte calitati, este important sa receptam esentialul mesajului transmis: relevante in economia existentiala sunt numai frumusetea si lumina iradiate de aceste insusiri prin intermediul nostru, depozitarii lor.
Pe de alta parte, atunci cand paraseste scena fictionala, prietenul darnic risipeste si starea de bine, lasand in urma-i o priveliste de nedeslusit, pictata in nuante intunecate, sumbre.
Astfel, alaturi de cei doi protagonisti ai naratiunii, lectorul paseste intr-un cadru al vitalitatii si al luminii, zugravit in culori calde si imbietoare.
Iar in totul pustiu si intunecat care-l impresura de-acum, baiatul se intreba necontenit cu dor: Unde o fi prietenul meu darnic?Dar dincolo de odiseea cautarii/regasirii prietenului darnic, aparent ratacitor, se cuvine sa observam si contrastul ilustrativ lumina-intuneric, care desavarseste mesajul textual.
Insa acestea nu il calauzeau in vreo directie.
Si lumina lunii.
Hotarat sa-si aline singuratatea, copilul se gandi sa urmeze luminile orasului.
Si de atunci totul se schimba,caci lumea inconjuratoare a devenit rece si ostila.
Dar acesta fu nevoit sa plece departe, lasandu-l singur pe primul.
In culori vii si contrastante, asemenea emotiilor, se insira imaginile cartii „Unde este prietenul meu darnic?”, iar textul, inchegat in jurul ideii Biancai Mereuta de Daniela Gheorghita, reveleaza lectorului ipostaze ale sufletului.
Astfel, ca pretext semantic, facem cunostinta cu copilul care avea un prieten darnic
