Alexandru Lascarov-Moldovanu se înscrie printre intelectualii României uitaţi sau puţin cunoscuţi.
Alexandru Lascarov-Moldovanu. Şi iată, apele talazului prinzând oarecare potolire, iar inima mea sim]ind datoria de recunoştinţă, am prins în mâna condeiului şi am scris, cu ajutorul lui Dumnezeu, rândurile acestea, ca, poate, şi alţii citindu-le, să capete şi ei puteri în vâltoarea luptei acestei vieţi. Şi din toate luam puteri, cu care să birui ameninţarea răului.
Livia Ciupercă Adesea, în nopţi de nesomn, în nopţi de viscole sufleteşti, am călătorit cu gândul spre sihăstria din adâncul ascuns de munte, trecând pe la peştera lui Anatolie, stând de vorbă cu preacuvioşii Nicanor şi Agatanghel, pătrunzând în biserica tăcută şi chemătoare sau urcându-mă, pe culme, în lumina a-tot-biruitoare şi vorbind cu tinerii plini de voie bună, care se duceau în căutarea frumuseţii.
Aceste zămisliri sunt „mângâietoare de suflet” şi-l recomandă pe Alexandru Lascarov-Moldovanu ca pe un adevărat mistagog de secol al XX-lea.
Multe din scrierile sale de meditaţie patristică, originale, rămase în manuscris, sunt învăluite în hlamidă literar-moralizatoare și se disting printr-un stil euharistic, specific şi inconfundabil; adevărate „mărgăritare”, care-şi cer dreptul spre lumină, spre a fi aşezate alături de marea noastră literatură duhovnicească. În toată viaţa sa exemplară şi prin toată opera sa, Alexandru Lascarov-Moldovanu s-a învrednicit a se face Domnului „slavoslovitor”.
A trăit în perioada 1885-1971, fiind apreciat, la timpul său, ca slujitor al legii, politician, scriitor, publicist, traducător.
Alexandru Lascarov-Moldovanu se înscrie printre intelectualii României uitaţi sau puţin cunoscuţi
