Am scris undeva ca Iulian Fruntasu parea pregatit de o autentica reinventare.
Absurdul si ridicolul ies la iveala iar mizeria si balciul conditiei umane iti vor vorbi in mod neconditionat..
Si nu ai cum sa produci aceasta schimbare decat din interior printr-un soi de caricaturizare transparenta a heteroglosiei.
Miza e una cu intentii teroriste fiindca Iulian Fruntasu stie ca mai important si mai eficient e sa alterezi felul in care gandesti si mai putin ceea ce gandesti.
Insa nu brutalismul discursivizarii narative ar trebui sa le acapareze cititorilor atentia ci dimpotriva subtilitatea ideologica cu care autorul critica in fapt atitudinile vociferate.
Prin indraznete deteritorializari etice geopolitice si estetice cauta aceste povestiri sa retraseze limitele decentei umane.
Iata ca autorul paseste intr-adevar dincolo de granitele care i-au consolidat deja pozitia ermetismul anarhist imagismul bizantin fantasmagoria savanta alegorismul sentimental sau pe scurt eclectismul sau clasicizant reconvertind toate aceste calitati lirice inspre mecanismele si dinamica prozei scurte.
Am scris undeva ca Iulian Fruntasu parea pregatit de o autentica reinventare
