Omul care-si traieste rostul si misiunea sa in mod constient este inconfundabil si impecabil.
Este o faza foarte necesara, indispensabila, a vietii unui om.
Acesta este manualul unui copil care invata sa fie, sa actioneze si sa obtina rezultate in viata sa..
Ele sunt felurile in care am interpretat lumea in cursul momentelor de invatare.
Pe masura ce crestem si ne familiarizam cu energia si mediul in care am ales sa locuim, incepem sa pictam pe interior aceasta bula a inocentei, cu semnificatiile si rosturile pe care le cream despre lume.
Consideram ca un copil ajunge adult atunci cand pictura este gata sau cand are un coeficient de finisare suficient de mare incat acel om sa se poata descurca pe cont propriu, pe baza propriilor sale experiente.
Un lucru care se observa doar in lumini fine, este natura picturilor cu care fiecare dintre noi decoram aceasta bula care ne insoteste pe tot parcursul vietii.
Fiecare desen, fiecare simbol, fiecare imagine sau semnificatie pictata pe aceasta sfera este o descriere a unei reguli de viata primite de la cei din jur.
Cream o intentie, in mod constient sau inconstient, apoi urmarim realizarea ei, micsorand permanent spatiul, timpul si cunostintele necesare pana la indeplinirea ei.
In acest fel se naste perceptia implinirii, sentimentul ca ne apropiem de realizarea deplina a dorintelor noastre, ceea ce creeaza perceptia unei apropieri si anticiparea unitatii cu posibilitatile pe care le traim.
La nastere, cu totii sosim aici intr-o bula complet transparenta de inocenta, curiozitate si noutate fata de toate cele pamantesti.
In fapt, ea este o suma de mici salturi, fizice si spirituale, catre acea destinatie.
Indiferent de varsta, procedam in acelasi fel.
Copii isi cresc, prin urmare, propriul spatiu, pana acesta ajunge sa includa ceea ce ei doresc.
Aceasta strategie, la prima vedere, pare strict legata de distante.
Cea mai mare parte a provocarilor din viata unui om sunt auto induse, personale, apar doar in preajma acelei persoane si in cazuri extrem de rare sunt trasaturi generale ale unui intreg grup.
Fiecare copil are nevoie sa isi masoare puterile cu gravitatia de cateva ori, pana sa accepte existenta unei legi care se explica pe sine in mod practic, la nivel de realitate.
Cum fac oare copiii de inteleg, invata si respecta legea gravitatiei fara a avea cunostinte de fizica? Ei isi ancoreaza intentiile in obiectivele dorite si apoi micsoreaza pas cu pas, intreg spatiul care se afla la mijloc, intre ei si visele lor.
El magnetizeaza tot ce atinge.
Se poate spune despre acest tip de om ca traieste intr-o realitate paralela si ca are acces la informatii si inspiratii rare.
Frumusetea umanitatii in sine si a fiecarei fiinte umane este profund impletita cu abilitatea noastra de a ne descoperi misiunea si rostul nostru aici, pe Pamant.
Viata capata plinatate, directie, sens si curgere, imediat ce invatam sa ne dam la o parte din propria noastra cale.
Stralucirea si dedicarea lui, implinirea si posibilitatile pe care le genereaza creeaza un spatiu care umple inimile celor din jur.
Omul care-si traieste rostul si misiunea sa in mod constient este inconfundabil si impecabil
