Opera lui Urmuz a suscitat numeroase comentarii.
Si ea poate fi verificata de catre oricine e dispus sa aduca totul la un numitor comun…“ - Constantin Cublesan.
In cele din urma, concluzia mi s-a deslusit in toata simplitatea si maretia adevarului faptei urmuziene.
Am fost pasionat sa aflu cum ii descifreaza opera si viata exegetii contemporani lui si cei care l-au receptat post-mortem, pana in zilele noastre.
Asa ca m-am incapatanat sa ma aplec cu mult mai multa staruinta asupra operei si vietii acestui scriitor, a carui opera distona atat de mult, radical cu modul traditional in care se scria atunci (si se scrie si azi).
Un gest inexplicabil? Nimic pe lume nu este intamplator.
Nu m-am putut impaca defel cu aceasta acceptare a absurditatii gestului de catre cei de atunci ca si de catre cei de dupa aceea.
Neobisnuita era insa intamplarea de a recunoaste in persoana acelui nefericit individ pe unul dintre scriitorii epocii, care semnase, de curand, cu pseudonimul Urmuz cateva texte girate de Tudor Arghezi, intr-o revista ce venea doar in tangenta cu literatura. „Sinuciderea atat de… enigmatica, la sosea, cu un glont de pistolet tras in tampla, a grefierului de la Inalta Curte de Casatie din Bucuresti a fost taxata atunci, ca si mai tarziu, ca un fapt divers.
Adunate in volumul Urmuz in constiinta criticii ele sporesc, o data in plus, valoarea unei opere pline, inca, de mister, care a insumat in jur de 30 de pagini.
Toate acestea au trecut prin filtrul critic al exegetului Constantin Cublesan .
Crohmalniceanu, Marin Mincu –, pana la articole comemorative sau pagini anonime pe internet.
S.
Calinescu, Ion Pop, Ion Rotaru, Ov.
De la Geo Bogza si Eugen Ionescu, Nicolae Balota cu a sa monografie si consemnarile in istoriile literaturii si ale avangardei – G.
De la Tudor Arghezi – care l-a debutat, pana la cel mai reticent si contestatar critic al sau, Alexandru George.
Opera lui Urmuz a suscitat numeroase comentarii
