„Toata Dobrogea, de la Dunarea cea tulbure si pana la marea cea vesnic framantata, de la delta salbatica si pana la stancile de calcar ale Caliacrei, mirosea a soare si a piatra, a ciulini si a maracini, a salcami, a var, si a balegar.
Intamplari, fericite si nefericite, care au lovit adanc, poate de moarte, cateva biete inimi omenesti, vai, atat de omenesti!”Zaharia Stancu, Uruma.
Povestea pe care ati citit-o nu e decat un ecou tarziu al unor intamplari traite atunci, simplu dar intens.
A gainat de pasari migratoare si a gunoi de mistret.
Hergheliile de cai se araneau cu iarba aspra si ghimpoasa.* In tineretea mea departata, am petrecut cateva luni in acest tinut straniu.
Si tot Dobrogea mai mirosea a mal gras si a balti statute, a papuris umed si a peste sarat, a ierburi putrede si a oi mitoase. „Toata Dobrogea, de la Dunarea cea tulbure si pana la marea cea vesnic framantata, de la delta salbatica si pana la stancile de calcar ale Caliacrei, mirosea a soare si a piatra, a ciulini si a maracini, a salcami, a var, si a balegar
