Aceasta carte este o forma a tezei de doctorat sustinute la UNArte in 2017.
Magda Predescu.
Pe de alta parte, acestia au stiut sa foloseasca momentele de relaxare ideologica pentru a dobindi o oarecare autonomie de gindire si de actiune in raport cu puterea politica totalitara, pentru a transgresa codurile si a transforma normele, folosind in mod creativ cadrul de actiune pe care l-au avut la dispozitie.
Statul comunist nu a rezistat doar prin teroare, ci si prin alianta cu o clasa sociala privilegiata, cea a creatorilor de arta deveniti functionari de stat.
Analizarea informatiei cu acest instrumentar metodologic a condus la concluzia ca puterea comunista s-a consolidat abia in momentul in care a produs efecte pozitive, a provocat dorinte si a modelat comportamente.
Modelele teoretice utilizate circumscriu, in cea mai mare parte, conceptele de putere si identitate. in vederea unor abordari nuantate a fenomenelor artistice, au fost cercetate anumite fonduri arhivistice, publicatiile vremii, literatura testimoniala, cataloagele de expozitie si au fost realizate interviuri.
Perioada analizata se intinde aproximativ intre prima Conferinta Nationala a Uniunii Artistilor Plastici (1950) si a patra Conferinta (1973), cu mici extinderi inainte si dupa aceste doua momente.
Lucrarea se doreste a fi atit un studiu institutional, cit si un studiu al transformarilor canonului artistic in primele decenii de comunism.
Aceasta carte este o forma a tezei de doctorat sustinute la UNArte in 2017
