"Petra vrea sa fie scriitoare, Petrei i-e frica sa fie mama.
Daca n-o cunoasteti pe Maria Manolescu dramaturga, Vinatori-culegatori e introducerea ideala, intr-o confruntare prieteneasca la gratar sta o viata-ntreaga de visuri ratate." - Iulia Popovici.
In textele inserate in roman e vorba si despre teatrul politic care-salveaza-lumea (not) si mai ales despre specialitatea semideclarata a romancierei, relatiile de iubire si de cuplu (acum, si la maturitate).
Petra, aceasta voce care se povesteste la persoana a III-a in romanul Mariei Manolescu, scrie piese de teatru, cu titluri care se tot schimba, si e fascinata de teatru, pe cale de mostenire de familie si din dor de tatal-actor disparut.
Din fericire, Maria Manolescu are simtul umorului si al grotescului, iar Petra supravietuieste scriitoriceste propriilor inchipuiri.
Pentru ca ne plac vinatorii, nu cule-gatorii, luptele scurte, nu cultivatul cu rabdare.
Niciuna dintre mamele cartii de fata (tinere sau batrine) nu e, filtrata prin ochii \'rai\' ai Petrei, o sfinta, fiindca lumea (a noastra) pe care o descrie Maria Manolescu e o lume a barbatilor, doriti, rasfatati, idealizati in varianta lor eroica si inaccesibila de cuceritori.
Dar literatura romana a zilelor noastre are tot mai multe scriitoare gata sa darime, cu scrisul lor, mitul maternitatii ca binecuvintare, ceas magic si predestinare.
O inchipuita.
Pentru o protagonista feminina in literatura romana, Petra e deosebit de antipatica. "Petra vrea sa fie scriitoare, Petrei i-e frica sa fie mama
