Fara a fi un inocent, scriitorul apartine unui canon esential traditional si clasicizant pentru care literarul inseamna expresia sensibila a semnificantului.
Caprariu)..
Intre 1970‑1971 este secretar general de redactie al revistei &bdquo
Tribuna”, post impartit cu Augustin Buzura, pana in 1972 cand se transfera la Editura &bdquo
Dacia” din Cluj, ocupand, prin concurs, postul de redactor‑sef (director fiind poetul Al.
La absolvirea Facultatii este repartizat la Radio‑
Cluj, ca reporter, apoi redactor, pana in 1962, cand se transfera la revista &bdquo
Tribuna”, la sectia de arta si apoi la cea de critica literara, semnand aproape saptamanal cronici dramatice si cronici literare.
Ca student incepe sa publice in paginile revistelor &bdquo
Steaua” si &bdquo
Tribuna” din Cluj.
Urmeaza Facultatea de Filologie‑
Istorie‑
Filosofie a Universitatii &bdquo
Victor Babes” din Cluj, sectia Limba Rusa (absolvita in 1959).
In 1956 debut in ziarul local &bdquo
Faclia” din Cluj, colaborand si cu Studioul de Radio‑
Cluj.
Baconski).
Sirbu care ii indruma pasii spre cenaclul Filialei Cluj al Uniunii Scriitorilor, condus de A.
E. 2 din Cluj, absolvit in 1955 (profesor de literatura il are pe I.
D. 6, fostul Liceu de Baieti Nr.
Scoala primara in comunele Tranis si Nearsova, gimnaziul la Huedin, pana in 1954, apoi la Scoala medie Nr. (Petru Poanta) Constantin Cublesan, scriitor polivalent (poet, prozator, dramaturg, critic si istoric literar), s‑a nascut la 16 mai 1939 in Cluj; parintii, invatatori.
Retorica fluenta, muzicalitatea rafinat-vetusta si in diverse tonalitati (unele avand aerul unor subtile pastise dupa Eminescu si in special dupa Bacovia) cu inflexiuni de madrigal si cantilena dar si cu amplitudini mai grave de lamentatie – iata calitatile acestei poezii ceremonioase, in care patetismul cenzurat al intimismului se conjuga cu meditatia existentiala.
Sursa principala a lirismului o constituie atmosfera (contemplativ-melancolica si nostalgica), iar in ordine afectiva, sinceritatea confesiunii.
E o candoare premeditata, totusi, caci prin aceasta asumare demonstrativa, ostentativa aproape, se produce un fel de resentimentalizare a sentimentalismului, iar cand si un anume fantezism tresare cu gratie, efectul devine pregnant.
Intr-o buna parte a ei surprinde dezinvoltura cu care autorul reitereaza nu doar cateva conventii elementare ale poeticului, ci chiar clisee dintr-un repertoriu al romantei sau al presimbolistilor.
Deloc programatic si polemic, el este in fond un anti-modernist, iar lucrul acesta se observa poate cel mai bine in lirica sa.
Fara a fi un inocent, scriitorul apartine unui canon esential traditional si clasicizant pentru care literarul inseamna expresia sensibila a semnificantului
