"Prin ceea ce se cheama Versuri de circumstanta, se poate lua pulsul vietii cotidiene a poetului din Rue de Rome.
Acestea nu sunt plasmuite pentru a da viata unor simple posibilitati.
Gracile bibelouri sau, cel mult, figurine de vitrina, ele sunt proba unei rare ingeniozitati (...).
La drept vorbind, tot ce a scris poetul nostru merita calificativul de opere de circumstanta." (Jean Royere).
In ironie, insa, ca si-n complexitate, aceste Versuri nu sunt mai prejos de scrierile lui majore.
Gratia lui Mallarme, in ele, se multiplica: tandretea, malitiozitatea, voia buna si amaraciunea autorului dau nastere unor volute voluptoase.
E vorba, uneori, de a trasa in cateva, putine, tuse un portret, de a face sa se asocieze, intotdeauna, fortuitul cu umanul. "Prin ceea ce se cheama Versuri de circumstanta, se poate lua pulsul vietii cotidiene a poetului din Rue de Rome.
Acestea nu sunt plasmuite pentru a da viata unor simple posibilitati
