Multe foarte multe dintre versurile eminesciene postume ne-au ramas pana acum necunoscute.
Vatamaniuc..
In anii 30 ai secolului trecut Perpessicius a initiat editia stiintifica de Opere un act cultural unic la noi continuat si dus la capat pana in anii 80 de o echipa a Muzeului Literaturii Romane condusa de Petru Cretia si D.
Titu Maiorescu a alcatuit si a pus in circulatie in 1883 o foarte inspirat alcatuita editie de consacrare.
Foarte curand a fost recunoscut drept poet national iar editarea operei sale a reprezentat una dintre cele mai mari provocari pentru filologia romaneasca.
La scurta vreme dupa moartea sa si nu fara legatura cu marturiile contemporanilor ce facusera din extrema suferinta a vietii si din nebunia poetului un fundal pentru lectura poeziei sale figura lui Eminescu a capatat dimensiuni mitice iar poezia sa a devenit in mentalul colectiv al romanilor Poezia insasi.
Puternica inraurire a poetului la indemnul caruia au inceput sa scrie cei doi prieteni ai sai Slavici si Creanga a facut ca literatura romana sa cunoasca la sfarsit de secol XIX momentul ei de clasicitate.
O personalitate care a facut epoca acea epoca pe care istoriile literare si manualele o numesc pe drept cuvant a marilor clasici .
Mihai Eminescu 1850 1889 este cea mai importanta figura a literaturii romane din secolul al XIX-lea si autorul cu cea mai mare influenta asupra creatiei literare din secolul ce i-a urmat.
Readunate cu grija si puse impreuna ele isi regasesc ceva din rostul lor initial acela de a fi poezie.
A venit vremea poate sa ne dam seama de acest lucru si sa descoperim ceea trebuia odata si o data descoperit o alta fata a poetului Eminescu un sunet secund al creatiei sale poetice ce se face auzit in chip indubitabil in versurile lasate pana acum in penumbra tiparului.
Volumul de fata aduna multe dintre acele crampeie inchegate cum le numea Perpessicius pe care acesta doar le-a transcris si tiparit in marunta litera a aparatului critic din editia de Opere dar pe care le-a uitat totusi acolo.
Dar provizoriul la Eminescu isi are desavarsirea sa uneori la fel de exemplara ca a formei definitive.
Si asta fiindca pentru editori efortul urias de a pune in ordine complexitatea neobisnuita a manuscriselor lui Eminescu a fost mereu dublat de greutatea de a decide intre ceea ce este provizoriu si definitiv.
Multe foarte multe dintre versurile eminesciene postume ne-au ramas pana acum necunoscute
