„Viata ca o corida privilegiaza vadit, din ansamblul gloselor posibile, evenimentul.
Barbia se ingreuneaza si o gravitate neobisnuita se intipareste pe figura, pentru ca dupa aceea, cand taurul ingenuncheaza si tribunele izbucnesc in ovatii, toreadorul sa intinereasca din nou, ca prin farmec; trasaturile i se destind si fata straluceste, neteda.“.
Buzele stranse si sprancenele incruntate, privirea crispata ii dau unui toreador in lupta, ne asigura cunoscatorii, cel putin zece ani in plus.
Ridurile se accentueaza.
Trasaturile lor se inaspresc.
Iar Viata ca o corida - care debuteaza cu o exerga din uriasa baza de date aleatorii a lui Borges - constituie, in toate ale ei, doar o proba intre multe alte probe.“ - Cosmin Ciotlos„Se zice ca toreadorii imbatranesc brusc in clipa in care se apropie taurul.
Rolul memoriei e decisiv la Octavian Paler.
Una apartine, prin esenta, cazuisticii impresionante, cea de-a doua se dovedeste o forma de delimitare organica - nu de cenzura - a unui inventar practic imposibil de cuantificat.
Omniprezenta, exceptia nu e, asa cum ne afirma vulgata sofistica cea mai la indemana, o forma aparte de validare a regulii, pentru ca nu are aceeasi substanta cu aceasta.
Multe din pasaje sunt, desprinse de tematica, antologabile.
Si in ceea ce se refera la destinul autorului, si in cele ce ii implica pe eroii luptelor in arena. „Viata ca o corida privilegiaza vadit, din ansamblul gloselor posibile, evenimentul
