Deodata simti ca ameteste, ca-si iese din minti&hellip
Un val de caldura ii navali in vene.
Viata din Viata&hellip
Da Viata din Viata mea, Doamne!". "
Doamne, primeste putina si mica mea jertfa, mica mea rastignire. \'Ca m-am ranit de dragostea Ta\'.&rdquo
Isi apleca trupul cu smerenie, ca si cand ar fi cautat sa se faca una cu pamantul. "
Doamne! Ia coasta mea ranita ca rasplata. "
Doamne", Ii striga cu ravna.
Aceste asemanari il innebuneau.
Gandurile il napadeau iarasi.
Nu mai suporta.
Sa-si deschida si el coasta, ca sa izvorasca viata.
Il alesese sa ia o parte din durerea Lui.
Pe el.
Il lua cu el in gradina Ghetsimani.
Dumnezeu Se rastignea.
Doamne&hellip
Doamne! Era Joia Mare.
Lacrimile i se revarsau pe fata.
Inima ii batea neregulat.
Valuri de caldura ii strabateau trupul.
Nu cutezau.
Nu suportau sa mearga mai departe.
Gandurile i s-au oprit.
Coasta lui Iisus, care se deschidea pentru a-i mangaia pe copiii aflati pe moarte, si coasta lui, omeneasca, neinsemnata, de lut, care daca s-ar fi deschis i-ar fi dat Viata unui copil aflat pe moarte.
Cele doua imagini ii jucau prin fata ochilor.
Ii cuprinse inima.
Deodata simti ca ameteste, ca-si iese din minti&hellip
Un val de caldura ii navali in vene
