"L-am nasit, cum se spune, pe dl.
Cititorii sunt sigur ca nu o vor rata." - Stelian Tanase.
Ii prevad un frumos succes.
In toate, o carte de citit.
Autorul este atent la nuante, schiteaza cu o mina sigura portretele.
Aceeasi masura o gasim si aici.
In colimatorul lui Dan Antonescu intra si lumea pegrei, subterana mizeriei umane, a crimei, a monstrilor umani.
Autorul nu se lasa dus nici de nostalgie, nici de fabulatii.
Surprinde realismul.
O lume care se misca conform unor reguli scrise, dar mai ales nescrise.
Este o ocazie foarte rara de a afla ceva despre aceasta lume discreta, ascunsa privirilor din afara.
Sunt descrise cu simt de observatie.
O intreaga galerie de figuri de politisti, procurori, avocati se perinda prin pagini.
Plonjam intii in lumea Politiei, aceea care cauta zi si noapte faptasii.
Aceste subterane le scotoceste Dan Antonescu pentru cititorul avid de povesti politiste, care nu sunt rodul fanteziei, ci sunt inspirate din realitatea cea mai frusta.
De obicei, in medii sordide, la periferie, avind ca protagonisti adevarati monstri umani.
Si asta se intimpla cind o crima abominabila se petrece undeva.
Aici patrundem, gratie profesiei practicate in trecut de autor, in subteranele societatii - este o lume la care avem acces sporadic, numai cind un titlu provocator sau sinistru isi face loc pe prima pagina.
Este probabil aspectul esential al cartilor de memorii - sa nu lase sa se astearna uitarea peste situatii, evenimente, oameni, moravuri.
Sansa de a te confrunta cu aspecte ascunse ale societatii la care nu au acces prea multi dintre noi, trebuie intr-un fel rasplatita.
Este ca si cum oamenii care au facut mari averi intorc prin gesturi filantropice ceva din ce au primit.
Altfel spus, sa dezvaluie cititorilor ceva din experienta lor.
Prin alte parti este deja de mult o obisnuinta ca diplomatii, politicieni, sefii de stat, spionii, politistii, etc, dupa retragerea din activitate sa-si depene in scris amintirile.
Aflam multe dedesubturi si observam si talentul lui Dan Antonescu de a evoca trecutul, de a reda atmosfera, de a povesti cum s-au petrecut lucrurile.
Vedem rolul jucat de el in rezolvarea acestor cazuri extrem de dificile.
Avem ocazia, astfel, sa ne intilnim cu un martor ocular de prima mina, care stie bine ce spune.
Iar autorul s-a aflat in mijlocul evenimentelor.
Povestile din aceasta carte sunt reale, s-au intimplat.
Pe scurt, rezolva cazuri de crima.
Am banuit, nu stiu de ce, ca odata si odata va trece granitele profesiei lui, cea de politist (fost) la Judiciar, la \'Omoruri\' - cum ne spune inca din titlu.
Mai e si efortul cerut, concentrarea pe care o solicita de la indraznet si pentru mai mult timp.
Scrisul e o lucrare a dracului de dificila si mai ales intimidanta.
Cred ca dorea mai demult sa o faca, dar a tot aminat.
E o simpla parere.
Nu as spune ca a facut-o impins de mine, pentru ca inevitabil, chiar si neincurajat de cineva, autorul nostru de azi ar fi ajuns sa scrie si sa publice carti.
Fostul politist, seful Serviciului Omoruri, de la Capitala, a scris o carte, cu titlul \'Viata la Omoruri\'.
O fac acum si pentru alta zona - cea a scrisului.
Dan Antonescu, ca om de televiziune. "L-am nasit, cum se spune, pe dl
