L-am nasit, cum se spune, pe dl. -
Stelian Tanas.
Autorul este atent la nuante, schiteaza cu o mina sigura portretele.
Aceeasi masura o gasim si aici.
Autorul nu se lasa dus nici de nostalgie, nici de fabulatii.
In colimatorul lui Dan Antonescu intra si lumea pegrei, subterana mizeriei umane, a crimei, a monstrilor umani.
Surprinde realismul.
O lume care se misca conform unor reguli scrise, dar mai ales nescrise.
Este o ocazie foarte rara de a afla ceva despre aceasta lume discreta, ascunsa privirilor din afara.
Sunt descrise cu simt de observatie.
O intreaga galerie de figuri de politisti, procurori, avocati se perinda prin pagini.
Plonjam intii in lumea Politiei, aceea care cauta zi si noapte faptasii.
Aceste subterane le scotoceste Dan Antonescu pentru cititorul avid de povesti politiste, care nu sunt rodul fanteziei, ci sunt inspirate din realitatea cea mai frusta.
De obicei, in medii sordide, la periferie, avind ca protagonisti adevarati monstri umani.
Si asta se intimpla cind o crima abominabila se petrece undeva.
Aflam multe dedesubturi si observam si talentul lui Dan Antonescu de a evoca trecutul, de a reda atmosfera, de a povesti cum s-au petrecut lucrurile. [...] patrundem, gratie profesiei practicate in trecut de autor, in subteranele societatii – este o lume la care avem acces sporadic, numai cind un titlu provocator sau sinistru isi face loc pe prima pagina.
Vedem rolul jucat de el in rezolvarea acestor cazuri extrem de dificile.
Avem ocazia, astfel, sa ne intilnim cu un martor ocular de prima mina, care stie bine ce spune.
Iar autorul s-a aflat in mijlocul evenimentelor. [...]
Povestile din aceasta carte sunt reale, s-au intimplat.
Fostul politist, seful Serviciului Omoruri, de la Capitala, a scris o carte, cu titlul
Viata la Omoruri.
O fac acum si pentru alta zona – cea a scrisului.
Dan Antonescu, ca om de televiziune.
L-am nasit, cum se spune, pe dl
