Viata la tara e mai memorabila esteticeste decat Tanase Scatiu, saturat, acesta, de epoca. -Ioan Adam.
Cronicarul Comanestilor este un scriitor cand uita de sine, cand da impresia ca-si urmareste eroii cu ochiul glacial al aparatului imaginat de Lumiere.
Duiliu Zamfirescu contureaza o multime de schite, desene, tablouri evasiimperceptibile, care, derulate rapid, printr-o "cinematica abstracta" […], refac procesualitatea sentimentului.
Tumultul subteran, miscarea de falii launtrice sunt tradate de usoara unduire a suprafetelor, de gesturi parelnic insignifiante, in realitate autentice detalii particularizante.
Viata la tara este un roman al privirii care descopera mereu un dincolo.
Daca Flaubert spunea ca in Doamna Bovary "ideile sunt fapte", pastrand proportiile, romancierul nostru ar fi putut sustine ca starile de suflet sugerate prin descriptie sunt fapte.
De ce? Ceea ce impune romanul este reconstituirea cinematografica a procesului sufletesc.
Viata la tara e mai memorabila esteticeste decat Tanase Scatiu, saturat, acesta, de epoca
