"A inceput vifornita cea mare! Cat va tine oare, Doamne? Fulgera Tu, Iisuse, prin bezne, ca la lumina serpilor de foc, sa pipaim cararea.
Părintele Dimitrie recuperează astfel istoria, însă o face punând în valoare dimensiunea ei spirituală, de mediu prin care omul poate ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu.
Crimele săvârşite de ruşi, regimul de detenţie, chinurile la care erau supuşi deţinuţii, dezumanizarea programatică a opozanţilor sistemului sunt privite din perspectiva iertării, a împăcării cu propriul destin şi nu din perspectiva răfuielii cu istoria.
Lucrările sale: Hotarul cu cetăţi, Oranki-amintiri din captivitate, Satul blestemat, Viforniţa cea mare sau volumele Bucuriile suferinţei dezvăluie amintirile unui preot ortodox referitoare la ororile războiului şi ale perioadei comuniste.
Poate că nu am fi ştiut foarte multe lucruri despre el, dacă nu ne-ar fi lăsat o operă consistentă, atât ca dimensiuni, cât şi ca valoare literară şi istorică.
O alchimie aparte îi conferea impozanţa hieratică a unui povestitor de talent, şi mai puţin pe cea a unui simplu preot de ţară.
Si mantuieste-ne de cel rau." Părintele Dimitrie Bejan, cum îi plăcea să se prezinte, era un amestec rafinat de simplitate şi profunzime. "A inceput vifornita cea mare! Cat va tine oare, Doamne? Fulgera Tu, Iisuse, prin bezne, ca la lumina serpilor de foc, sa pipaim cararea
