Viata nu se termina cu noi, desi toti vrem sa apucam macar o zi in care sa ne infruptam nesatios din ospatul promisiunilor noastre.
In fiecare casa, sub icoana, in candela aprinsa a nadejdii, un muc de lumanare sfasie timid intunericul vremii, pentru pomenire si pentru maine..
Ardealul e un cimitir urias presarat cu cenusa vinerii negre.
De pe pamantul furat si batjocorit, scrumul caselor si bisericilor incendiate se amesteca cu duhoarea oaselor arse.
Din nord, vantul aduce miros de fum si cenusa.
Si peste toate, ca un Dumnezeu al acestei vremi, pumnul, forta brutala.
Uniformele s-au inmultit, guvernul e plin de epoleti si centiroane, pamantul s-a umplut de soldati.
Am sentimentul ca tara e o uriasa cazarma.
Inca nu e razboi, dar nici pace.
N-au trecut decat cinci luni de la Vinerea Neagra a Transilvaniei si s-au intamplat atatea.
Viata nu se termina cu noi, desi toti vrem sa apucam macar o zi in care sa ne infruptam nesatios din ospatul promisiunilor noastre
