Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credinte false sau, mai curănd, tăgăduire a bucuriei, în vreme ce bucuria este absolut esențială în credința, deoarece, fără îndoială, ea reprezintă rodul prezenței lui Dumnezeu.
Oamenii "religiosi", intr-un anumit mod, privesc bucuria cu suspiciune... .
O religie a vinovăției: toate sunt ispite si curse- cu adevarat foarte puternice, nu numai in lume, ci si inlauntrul Bisericii.
O religie a falsei smerenii.
O religie a fricii. În afara bucuriei toate devin demmonice, o foarte adâncă denaturare a oricărei experiențe religioase.
Numai legate cu bucuria, frica de Dumnezeu- și smerenia!- sunt corecte, autentice și roditoare.
Nu se poate ca cineva sa stie ca exista Dumnezeu și să nu se bucure.
Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credinte false sau, mai curănd, tăgăduire a bucuriei, în vreme ce bucuria este absolut esențială în credința, deoarece, fără îndoială, ea reprezintă rodul prezenței lui Dumnezeu
