Cerul era de un cenusiu metalic, iar pulsatiile bruste ale fulgerelor luminau zigzagat in albastru-argintiu orizontul.
Ce trist trebuie sa fie atunci cand se desprind din cerul tulburator pentru ca mai apoi sa se izbeasca intr-un loc necunoscut, potrivnic si intunecat..
Le insufleteam pe fiecare si le atribuiam un caracter indurerat.
Imi imaginam ritmul picaturilor ca pe o poveste neobisnuita.
O rupere de nori a varsat catre pamant tone intregi de apa din primele secun- de.
Stateam sprijinita de perete si priveam universul suparat.
Ploaia directionata de vantul, care era ca un dirijor fara bagheta, izbea geamurile si sunetul sacadat al acesteia se asemana cu o masinarie industriala uzata.
Vantul apleca crengile copacilor contorsionandu-le intr-un bizar dans tribal.
Strazile erau pustii, anuntand parca apocalipsa.
Vremea era neobisnuit de rece pentru un inceput de primavara, cu fenomene cli- materice potrivite mai degraba pentru o toamna tarzie.
Soarele posomorat nu se aratase de mai bine de o saptamana.
Cerul era de un cenusiu metalic, iar pulsatiile bruste ale fulgerelor luminau zigzagat in albastru-argintiu orizontul
