Gura lumii a decretat ca Teena Maguire n-ar fi trebuit sa o ia pe o anume scurtatura in acea zi nefasta de 4 Iulie.
E scris cu o furie stapinita, pentru toate femeile care au fost violate sau traiesc cu frica violului si pentru toate femeile care si-au vazut atacatorii pusi in libertate.” (The Guardian). „Romanul lui Joyce Carol Oates pare un haiku brutal, construit din frinturi de imagini ce surprind perfect o crima teribila.” (Cleveland Plain Dealer) „Romanul acesta este, mai presus de orice, un atac la adresa misoginiei.
Cum poti sa scrii despre experienta violului si, totodata, despre dragoste? Intr-un ritm alert si captivant, punctat de strigate de singuratate si soapte de groaza, Joyce Carol Oates istoriseste experienta Teenei, a lui Bethie, a agresorilor lor, dar si a unui protector neasteptat, foarte dornic sa faca dreptate cu propriile miini.
Cel mai puternic sentiment care o macina in prezent este profundul regret al supravietuitorului incapabil sa-si revina dintr-un cosmar.
Titlul provocator si contradictoriu anunta un roman problematic.
Pe vremuri o tinara energica si plina de viata, Teena a ajuns acum victima unui viol in grup, abandonata pe jumatate moarta intr-un debarcader mizerabil.
Si mai avea cu ea si pe fiica ei de doisprezece ani, Bethie.
Mai era si imbracata intr-un maiou, blugi taiati si sandale cu toc.
Nu dupa miezul noptii si nu prin parcul Rocky Point.
Gura lumii a decretat ca Teena Maguire n-ar fi trebuit sa o ia pe o anume scurtatura in acea zi nefasta de 4 Iulie
